Diferenta dintre victorie si infrangere, dintre servicii de calitate de avocatura si servicii slave este data de acele particularitati care, odata ce sunt evidentiate in instanta de catre aparator, maximizeaza sansele clientului sau
– crede cu tarie avocatul Adrian Amuza, pentru care aceasta profesie a reprezentat „firescul pas inainte, dupa o perioada de cativa ani in care am fost consilier juridic”. Spune ca ii este greu sa indice un singur motiv pentru care a ales avocatura, dar crede ca in cazul sau cuvantul cheie este „provocare”,
intrucat „initial, imboldul spre drept a fost dat pur si simplu de curiozitate, sotia mea fiind cea care a pornit prima pe acest drum. In continuare cred ca provocarea ce o aduce fiecare caz si curiozitatea de a descoperi noul si detaliul castigator sunt motorul de a persevera si de a performa in aceasta profesie ce este o confruntare permanenta cu partea adversa, cu instanta, uneori chiar cu clientul pe care il reprezinti si, cel mai important, cu tine insuti, cu propriile limite. Poate de aceea bucuria si satisfactia aduse de castigarea unei spete dificile sunt greu de egalat, mai ales atunci cand argumentele tale se regasesc in cuprinsul hotararii pronuntate”.
Fiind o fire deschisa, Adrian Amuza nu ne ascunde ca, in momentul cand a ales sa fie avocat, credea ca „voi lucra doar atatea ore cate consider eu”. Dar administrarea timpului de unul singur s-a dovedit a fi doar o iluzie. „Pe parcurs, am ajuns destul de repede la concluzia ca un avocat are foarte putin timp la dispozitie pentru el. Prioritatile se schimba relativ repede cand realizezi ca oamenii isi pun speranta – uneori ultima speranta – in tine, desi nu tu esti cel care in final le decizi soarta. Da, judecatorul are ultimul cuvant, dar tu esti cel care poate maximiza sansele clientului, evidentiind acele particularitati ce fac diferenta dintre victorie si infrangere. Iar succesul este extrem de dulce atunci cand stii ca nu deformarea adevarului sau falsul sustinerilor ti-au fost instrumente de lucru”.
„Nu-mi subestimez niciodata adversarii”
Evolutia profesionala a avocatului Adrian Amuza a fost marcata intru totul de propriile eforturi, fiindca „nu am avut un indrumator in perioada de stagiatura si de aceea nici nu am sa-i dau numele celui ce in mod oficial a avut aceasta calitate. Desigur, stiam legendele despre relatia invatacel – maestru si ma asteptam sa am acelasi parcurs in debutul profesiei, de aici si emotia vadita cu care m-am prezentat la biroul domniei sale dupa promovarea examenului de intrare in profesie. Surpriza insa, parca il vad cum s-a ridicat de la birou si mi s-a adresat: «Adriane, tata, felicitari! Acum du-te repede, fa-ti stampila si da drumul la treaba cat mai curand», dupa care, batandu-ma parinteste pe umar, m-a condus spre iesire”.
Lipsa unei calauze la inceput de drum nu a reprezentat totusi un lucru rau, spune avocatul Adrian Amuza, desi „a fost greu sa nu ai pe cine sa intrebi atunci cand nu gasesti raspunsurile la intrebarile cu care te confrunti sau pe cineva sa-ti dea confirmarea ca raspunsurile tale sunt cele corecte”.
In acest sens, Adrian Amuza ne povesteste si despre multele nopti albe pe care le-a petrecut in toti acei primi ani deoarece nu a avut indrumare profesionala. Orele de nesomn, „analizand fiecare fateta a dosarelor in care am intrat, m-au facut sa caut rezolvari si sa anticipez posibilele aparari ale oponentului si, nu in ultimul rand, sa nu-mi subestimez niciodata adversarii”.
Puterea detaliului din contracte si ineditul fiecarui caz
Adrian Amuza si-a petrecut primii cinci ani in domeniul dreptului indeplinind functia de consilier juridic. Privind acum catre acele vremuri, „inca ii multumesc celui ce a avut nebunia sa-mi acorde increderea sa, stiind ca eram lipsit de o minima experienta”. Si zeita Fortuna i-a calauzit debutul avocatului Amuza, intrucat acei primi ani nu i-au fost tulburati de prea multe litigii. Asa se face ca „am avut suficient timp la dispozitie sa analizez fiecare virgula a contractelor ce imi erau prezentate si cred ca asta e perioada in care am descoperit puterea detaliului si forta unei clauze contractuale, astfel ca multe scantei conflictuale se stingeau, printr-o simpla adresa sau notificare, mai inainte de a deveni incendii”.
Un mare ajutor pentru Adrian Amuza a fost diversitatea joburilor avute inaintea carierei juridice. El declara despre toate acele activitati ca „fiecare in parte si toate impreuna mi-au dat experienta de viata absolut necesara in actuala profesie. Acest parcurs mi-a format abilitatea de a vorbi cu oamenii din cele mai variate categorii sociale si mi-a calit rabdarea de a le asculta si intelege povestile, pentru a putea extrage ineditul”.
Recunoastea neputintei, la mare pret
„Calitatile personale, dar mai ales cultivarea si dezvoltarea lor au un rol important pentru a atinge un standard cat mai inalt, unele dintre ele fiind date de educatie, altele de caracter, de experienta si tot asa.”, spune cu tarie avocatul Amuza. „In cazul meu, cred ca un rol aparte l-a avut faptul ca am reusit sa conving ca fac tot ceea ce din punct de vedere profesional depinde de mine. Marea majoritate a oamenilor ce apeleaza la un avocat de asta au nevoie, sa simta ca iti pasa de problema lor, ca vrei si ca stii sa-i ajuti, chiar daca uneori a ajuta inseamna sa cerni sugestiile pe care clientul ti le propune si sa ai taria sa-i spui deschis, dar apasat… nu.”
Tocmai de aceea, in privinta convingerii unora ca un avocat nu trebuie sa spuna niciodata „nu stiu„, Adrian Amuza are o cu totul alta parere. El afirma ca „nimeni nu este infailibil„, si ca „din aceasta profesie lejer se poate intampla sa te pensionezi fara sa le stii pe toate. Poate de aceea, o calitate pe care eu pun mare pret este aceea de a-ti recunoaste neputintele. S-a intamplat de mai multe ori sa nu-mi fie la indemana o anumita solutie, dar atunci am avut curajul sa recunosc sincer ca nu stiu. Urmarea? Arareori s-a intamplat ca omul respectiv sa nu accepte ca problema lui reprezinta pentru mine o noua provocare si sa nu-mi acorde ragazul de a ma documenta mai in profunzime si sa gasesc o iesire din impasul in care se afla„.
„Independenta profesiei presupune responsabilitate”
Valorile carora avocatul Adrian Amuza le da intaietate sunt independenta si libertatea de exprimare. Si tocmai caracterul liberal al profesiei, incontestabil in ciuda incorsetarilor din anumite perioade istorice, a fost motivul pentru care alegerea avocaturii a fost pentru el destul de facila. Amuza adauga: „Libertatea de exprimare, printre altele, este data de libertatea de gandire, de recunoasterea unor valori morale si, la fel ca in cazul independentei, presupune responsabilitate, pentru ca nu orice idee sau opinie pe care o exteriorizezi are darul de a servi promovarii si apararii drepturilor si intereselor legitime ale persoanei care te-a ales ca avocat. Mai cred ca libertatea de exprimare implica profesionalism si folosirea unor mijloace si metode oneste, in caz contrar nu esti altceva decat un simplu mercenar, or biografiile maestrilor ce au trasat modelele profesiei ne invata ca a fi avocat reprezinta cu totul altceva”.
Abordari diferite in mod constant
Diferenta dintre Adrian Amuza si alti avocati este, conform propriilor spuse, „teama de a ajunge sa lucrez dupa tipare, sa devin tributar rutinei”. Singurul dezavantaj pe care Amuza il vede in aceasta abordare este eventuala aparitie a oboselii. Insa beneficiul este mult mai mare: „Am incercat permanent sa imi restrang aria de activitate si, astfel, sa pot spera ca voi ajunge sa stapanesc cat mai bine anumite materii ale dreptului. Astfel, stii care este scheletul actiunii, urmand doar sa-l imbraci cu argumentele si probele necesare, reliefand punctele forte si diluandu-le pe cele nefavorabile”.
Cu acest mod de lucru, avocatul Amuza cauta mereu o alta modalitate de abordare a normelor juridice si alte conexiuni ori interpretari ale textelor de lege aplicabile, dar nu uita nici o clipa ca „judecatorul este si el om, fiind foarte posibil ca uneori, atunci cand iti citeste cererea, sa fie obosit, indispus sau chiar plictisit. Este ipoteza care ma face sa dau importanta cuvenita felului in care imi construiesc actiunile, incepand cu ordinea in care expun faptele si etalez argumentele si terminand cu incadrarea in pagina, pentru ca primul contact cu o cerere este strict vizual. In aproape orice tip de actiune, pentru ca exista si exceptii, gasesc acel element de noutate care atrage atentia si te face sa te apleci asupra spetei. Cuvantul bine ales are puterea de a te face sa-ti treaca oboseala, cateodata te binedispune ori, dimpotriva, te irita sau iti zgandareste orgoliul. Un lucru insa e cert: ti-am trezit interesul sau cel putin ti-am starnit curiozitatea”.
Iata de ce, aceasta incercare continua de a face lucrurile sa functioneze diferit o putem cataloga drept elementul de diferentiere a avocatului Amuza. El puncteaza: „Cand modul diferit in care tratezi un subiect isi gaseste confirmarea in rezultatul obtinut, devine actuala bucuria si satisfactia profesionala, adica acele stari efemere, dar de neinlocuit”.
Specializat in dreptul familiei, cel civil si comercial. Executarea silita, un interes aparte
Prima dragoste a lui Adrian Amuza au fost contractele, dupa cum el insusi recunoaste, amintindu-si despre anii de inceput, cand a fost consilier juridic. „Inca sunt interesat de problemele ridicate de materia contractelor civile si comerciale, iar o alta materie ce imi trezeste un interes aparte este tot ceea ce tine de executarea silita. Reprezinta un domeniu in care am avut surpriza sa constat ca exista poate cele mai multe hotarari contradictorii”. Nici dreptul familiei nu iese din sfera sa de interes, valtoarea problemelor ce apartin acestei zone determinandu-l pe Amuza sa le stapaneasca foarte bine in ultimii ani. „Dificultatea majora cu care ma confrunt in acest gen de spete este de ordin moral, pentru ca cel mai adesea victimele colaterale ale neintelegerilor sunt copiii. De aceea incerc, pe cat posibil, sa selectez clientela si sa-i indepartez pe cei a caror singura grija este ca obligatia de intretinere sa fie cat mai apropiata de zero sau sa fie unici «proprietari» ai copilului”.
Succes cu o clientela din toate sferele sociale
„O hotarare judecatoreasca nu este intodeauna adevar, uneori doar tine loc de adevar.”, ne-a spus fara urma de tagada avocatul Adrian Amuza, atunci cand l-am intrebat despre reusitele profesionale. „De aceea, am considerat a fi o reusita profesionala toate acele cazuri castigate in care, desi stiam ca dreptatea este de partea clientului meu, porneam la drum din pozitii de inferioritate.” Nu ne-a dezvaluit identitatea celor aparati cu succes, deoarece exista secretul profesional pe care cu strictete il respecta, insa Amuza ne-a dezvaluit ca a avut ca si clienti: regizori, executori judecatoresti, actori, juristi, someri, medici, profesori de toate gradele, ingineri, directori ai unor diverse institutii de stat sau private, un deputat, ziaristi, sportivi, politisti, patroni, taximetristi, agricultori si chiar un marinar.
Multe hobby-uri dar putin timp liber
Am atins un punct sensibil atunci cand, in interviul cu avocatul Adrian Amuza, a aparut subiectul „timp liber”. Asa ceva este aproape un deziderat, pentru ca „am ajuns sa tanjesc sa fiu mai mult timp cu familia mea”. Insa in momentele de relaxare, preocuparile sale sunt foarte diverse: „Ma relaxeaza sa merg la bazin sa inot, ador sa joc biliard sau snooker cu fiul meu ori whist cu prietenii. Merg atunci cand am ocazia la concerte, filme sau teatru si imi place sa citesc. Din pacate se intampla adesea ca sacosele de carti cumparate la targurile de carte sa ramana neatinse luni in sir, din cauza orelor tarzii la care ajung acasa. La fel se intampla cu calatoriile, evadarile fiind din ce in ce mai scurte si mai rare”. Odata facuta aceasta confesiune, am observat cum, fara sa vrem, intrebarea noastra l-a intrigat pe Adrian Amuza: „Da, aceasta tema ma face sa ma gandesc ca ar fi timpul pentru o schimbare„.
Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/av.102-adrian-amuza.html#ixzz4U8PTg1ir
