(ARTICOL NOU)

De câteva luni bune, valul pandemiei de coronavirus s-a răspândit peste țările lumii, ca o maree gigantică, decisă să ne scufunde iluzia veșniciei și să ne scoată la suprafață fricile.

            Înainte de așteptatul final al stării de urgență, nu putem să nu constatăm că la noi, măsurile dispuse de autorități au avut un efect benefic și au limitat considerabil consecințe de genul celor care țin prima pagină a buletinelor de știri. Desigur, ca în orice altă privință, opiniile referitoare la aceste măsuri sunt împărțite și contradictorii, dar nu asta intenționez să dezbat.

            Distanțarea socială, restrângerea deplasărilor și izolarea la domiciliu au dat șansa multora dintre noi să putem fi în sfârșit alături de cei dragi nouă. Numeroasele postări au dat măsura inventivității oamenilor, împărtășind tuturor diverse strategii inedite, adesea uimitoare, de a înfrânge restricțiile, plictiseala sau angoasa.

            Pentru alții însă, locuințele au devenit de la o zi la alta mai strâmte, mai cenușii, mai sufocante. Brusc, devin convinși că persoana de alături s-a îndepărtat de idealul cu care credeau că au pornit la drum, iar regretele încep să iasă în față rând pe rând. În loc ca aceste tensiuni să scadă, ele se amplifică, pentru că fiecare vede vinovatul în celălalt, niciunul nu se uită în oglindă. Când regretele ne împresoară, indiferent că sunt reale sau închipuite, îndreptățite sau nu, toate imaginile frumoase despre celălalt se prăbușesc ireversibil, ca piesele unui domino. Psihologii ar putea să dezvăluie mult mai bine mecanismele subtile care pun în mișcare astfel de comportamente.

            Cert este că în media își fac loc tot mai des vești despre creșterea numărului de cazuri de violență domestică. Comunicate din partea Ministerului Afacerilor Interne confirmă că aceste informații nu sunt simple zvonuri, ci realități.

            O statistică privind divorțurile încă nu avem, mai ales că activitatea instanțelor de judecată a fost mult restrânsă în acest an, mai întâi de protestele magistraților, iar apoi de limitarea cauzelor ce se puteau judeca pe durata stării de urgență. În aceste împrejurări, este de așteptat ca abia de acum să ne confruntăm cu o creștere semnificativă a cererilor de divorț.

            Pentru că încă mai este timp și pentru că unii încă mai întrevăd o rază de speranță, am să invit din nou la ”cooperare”, reamintind una dintre legendele Bisericii Fortificate de la Biertan.

            Biserica, inclusă în patrimoniul UNESCO și edificată cu două secole mai înainte de descoperirea făcută de Columb, se află în inima Transilvaniei, fiind atestată ca una dintre primele așezări săsești. În bastionul din partea estică se află ”carcera”, numită și ”închisoarea îndrăgostiților”. Se spune că soții care se certau și intenționau să divorțeze, mai înainte erau închiși aici pentru două săptămâni.

            Carcera era o cameră micuță, în care se găseau o măsuță, un singur rând de tacâmuri, o cană, o farfurie și un singur pat, de dimensiuni deloc generoase. Vrând, nevrând, cuplul era presat să se comporte ca atare, împărțind și planificând totul împreună, înțelegând și respectând drepturile și nevoile celuilalt. Se pare că cele două săptămâni în care soții erau osândiți la parteneriat erau suficiente pentru atingerea rezultatului: împăcarea. Legenda spune că în decurs de 300 de ani, doar o singură pereche a rămas neclintită în decizia de a divorța.

            Din această perspectivă, legenda poate fi un prilej de reflecție și cred că unii vor ajunge la concluzia că izolarea impusă de starea de urgență a fost de fapt o șansă.

            În final, după ce măsurile de relaxare vor intra în vigoare, o drumeție la Biertan va fi cu siguranță binevenită.

            Însă, vor rămâne și dintre aceia care, pe bună dreptate, își vor da seama că la momentul alegerii au visat cu ochii larg deschiși, că au văzut în partenerul de drum doar ceea ce au vrut ei să vadă, nu ceea ce era aievea. Aceștia trebuie să știe că există o șansă și pentru ei. Divorțul nu este doar un sfârșit de capitol, ci și începutul unui nou drum.

            O șansă de a evita ca erorile trecutului să-i prindă din urmă este abordarea divorțului cu calm, cu luciditate, cu pragmatism, pe cât posibil neegoist, și, mai ales pentru cuplurile cu copii,  cu foarte multă responsabilitate pentru viitorul acestora.