Cauza O.C.I. și alții împotriva României (cererea nr. 49450/17).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România pentru nerespectarea art. 8 din Convenție, reținând expres și incidența art. 3, într-un dosar de răpire internațională de minori, întemeiat pe Convenția de la Haga din 1980.

Decizia C.E.D.O., pe lângă faptul că este o premieră pentru România, reprezintă o atenționare demnă de luat în seamă, pentru că celeritatea cu care cererea a fost analizată și admisă (sub doi ani), dar și cuantumul despăgubirilor acordate solicitanților pe care i-am reprezentat sunt un semnal de alarmă.

Pe scurt, este vorba despre o speță în care o mamă s-a refugiat cu copiii săi în România din cauza violențelor fizice și psihice la care aceștia au fost supuși în mod repetat de către tată. Pentru că plecarea din Italia a avut loc fără acordul tatălui agresor, acesta a formulat o cerere de înapoiere a minorilor în baza Convenției de la Haga din 1980, privind aspectele civile ale răpirii internaționale de minori. În pofida numeroaselor probe prin care doamna O.C.I. demonstra violențele asupra copiilor, Tribunalul București și mai apoi Curtea de Apel București au ignorat riscul grav asupra minorilor în caz de înapoiere, dispunând ”automat sau mecanic” returnarea acestora. Instanțele naționale au considerat că probele nu certifică un pericol pentru viitor și că instituțiile italiene de profil sunt apte să intervină în cazul în care abuzurile asupra copiilor se vor repeta. Altfel spus, s-a preferat o delegare a responsabilitații pentru niște copii cetățeni români către statul italian.

În concret, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat câștig de cauză unui compatriot de-al nostru, după ce anterior dreptatea îi fusese refuzată de justiția română. Această condamnare, ce se alătură multor altora din diverse alte materii, ne readuce în memorie statistica prezentată de domnul președinte Raimondi la data de 26.01.2017. Cu acel prilej, conferința de presă anuală a C.E.D.O., aflam că pentru doi ani consecutivi România se afla în Top 3 în privința condamnărilor, după Rusia și Turcia.

Probabil că nedumerește alăturarea dintre C.E.D.O. și postul de televiziune National Geographic, dar ea nu ar trebui să surprindă, ci să dea de gândit, pentru că decizia despre care vorbim devine izvor de drept, adică pe viitor va trebui luată în considerare în spețe similare.

Există un serial de filme documentare despre dezastrele aviatice. Modul în care cauzele unui accident sunt analizate și ulterior sunt luate măsuri imediate ca ele să nu se repete șochează în mod pozitiv. Profesionalismul din industria aviatică este apreciat și de Mathew Syed în cartea sa ”Gândirea de tip cutie neagră”, în care face o paralelă cu sistemul medical. Pentru că greșelile se ascund, nu se recunosc sau le este minimalizată importanța, autorul prezintă dovezi, provenite din surse oficiale, că numărul persoanelor decedate din cauza erorilor medicale este mai mare decât numărul deceselor provocate în total de cancer și accidentele rutiere.

Statistica prezentată de dl. Raimondi ne confirmă ceva similar, nici în justiție cauzele nu sunt analizate, pentru că în caz contrar, condamnările împotriva României nu s-ar succeda într-un astfel de ritm.

Pentru a reveni la cazul analizat și la motivarea Curții, închei citând din autorul menționat anterior ”dovezile trebuie privite ca ceea ce sunt, nu ca ceea ce vrem noi să fie”.